Proverbe Japoneze

1. Cedează proștilor și nebunilor.
2. Dacă femeia va dori, va trece și prin stânci.
3. Nu-l reține pe cel ce pleacă, nu-l alunga pe cel ce vine.
4. Repede este același lent, dar fără întreruperi.
5. Mai bine e să fii dușmanul unui om bun, decât prietenul unui om rău.
6. Fără oameni simpli nu există oameni mari.
7. Cine cu adevărat dorește să se ridice sus, va inventa scara.
8. Soțul și soția trebuie ă fie asemenea mâinii și ochilor: când mâna doare, ochii plâng, iar cînd ochii plâng, mâna șterge lacrimile.
9. Soarele nu știe cine e corect. Soarele nu știe cine e greșit. Soarele luminează fără scopul de a încălzi pe cineva anume. Cel ce s-a găsit pe sine însuși e asemenea unui soare.
10. Marea e mare pentru că nu desconsideră râulețele mici.
11. Și drumul lung începe cu cel scurt.
12. Cine bea, nu știe despre daunele vinului; cine nu bea, nu știe despre avantajele lui.
13. Chiar dacă niciodată nu vei avea nevoie de sabie, trebuie s-o porți toată viața.
14. Florile frumoase nu aduc roadă gustoasă.
15. Necazul, ca și rochia ruptă, trebuie lăsat acasă.
16. Când există dragostea, și veziculele variolei sunt lafel de frumoase ca gropițele din obrajori.
17. Nimeni nu se împiedică stând întins în pat.
18. Un cuvânt bun poate încălzi trei luni de iarnă.
19. Dacă problema poate fi rezolvată, nu merită să-ți faci griji pentru ea. Dacă însă nu poate fi rezolvată, e inutil să-ți faci griji de ea.
20. Când desenezi o ramură, trebuie să simți adierea vântului.
21. De șapte ori verifică înainte de a avea dubii despre un om.
22. Încearcă să faci tot ce poți, în rest lasă-te în voia sorții.
23. Onestitate excesivă se învecinează cu prostia.
24. Fericirea vine în casa în care se râde.
25. Victoria îi revine celui care va răbda cu jumătate de oră mai mult decât rivalul său.
26. Se întâmplă uneori că frunza se îneacă, iar piatra plutește.
27. Săgețile nu zboară spre fața care zâmbește.
28. Ceaiul rece și orezul rece sunt acceptabili, dar privirea rece și cuvântul rece sunt insuportabile.
29. La zece ani — minune, la douăzeci — geniu, iar după treizeci — un om obișnuit.
30. După ce ai gândit – hotărăște-te, după ce te-ai hotărât – nu te mai gândi.
31. Să întrebi e o rușine pentru un minut, să nu știi e o rușine pentru o viață.
32. O vază perfectă niciodată nu va ieși din mâinile unui meșter nepriceput.
33. Să nu-ți fie frică să te îndoi un pic, te vei îndrepta mai drept.
34. Râurile adânci curg liniștit.
35. Dacă te-ai pornit în drum din propria dorință, și o mie de ori ți se vor părea ca unul.
Sursa:ea.md

„Necazul, ca și rochia ruptă, trebuie lăsat acasă”, spun japonezii, așa precum și problemele de la serviciu atunci când vii spre casă. De fapt, poporul nipon are și pentru ele o soluție: „Dacă problema poate fi rezolvată, nu merită să-ți faci griji pentru ea. Dacă însă nu poate fi rezolvată, e inutil să-ți faci griji de ea” – toate sunt citate din înțelepciunea japoneză.

Cum vad eu intelepciunea!

 “Nu am intalnit niciodata un om atat de ignorant incat sa nu invat ceva de la el.” – Galileo Galilei
Un cot este  un cot,si nu poate avea culoare,greutate,miros,si intotdeauna  va ramane  un cot.
Intelepciunea vine da! cu anii,cu experienta de viata.
Inteligenta,istetimea nu inseamna neaparat  si intelepciune.
Daca  in casnicie  intelepciune  e sa oferi cea  ce trebuie (sa  te daruiesti), nu sa fi bun -a la toate.
In viata inseamna  sa daruiesti cu un scop,adica  cu folos,(nu neaparat al tau personal,dar pina  la urma   un lucru pozitiv inseamna  si asta sa te schimbi  pe tine in bine pentru  a  influenta pe  altii in bine,si  daca o societate  pozitiva    nu inseamna  un bine  intors  inzecit atunci ce inseamna?)adica  sa  nu prazi orzu pe gaste.
 “Cel care cunoaste atat de putin natura umana incat cauta fericirea prin schimbarea a tot ce ii sta in putere cu exceptia propriei lui dispozitii, isi va risipi viata in eforturi zadarnice.” – Samuel Johnson
“Totdeauna sa faci bine semenilor. Asta va aduce multumire catorva si-i va ului pe toti ceilalti.” – M. Twain
Intelepciunea este privita exact ca  si alte lucruri de fiecare  in mod unic,fiind toti unici  nici  nu are  cum sa fie altfel.
“Traim cu totii sub acelasi cer, dar avem diferite orizonturi.” – Konrad Adenauer
Si tot asa fiecare vede doar  o latura  dintrun intreg,filozofii de  exemplu vad dragostea  ca  si o nebunie,o ingreunare  a functiilor cerebrale,omu este lipsit pe moment de luciditate,unii merg  pina la acolo  ca  o declara nebunie curata.In opinea mea exista intradevar una lipsita de esenta cea  numita foc de paie,si cealalta mai molcoma dar persistenta,bazata  pe maturitate  si respect,daca  prima  este  o alegere dupa ce se vede(superficialitate,bazata  pe aspect,calitati materiale,intelectuale...),cealalata apare  din senin fara sa te intrebe de sanatate,posibil exista  o chimie subconstienta,oamenii de stiinta  au incercat sa explice  in diverse moduri asta,dar nu au reusit decat vag sa defineasca.
Frica  si curajul  exista amandoua  in fiecare persoana,defapt curajul asta  inseamna ca  in ciuda fricii faci ceva,e problema cand acea emotie de frica fie  mica  sau mare nu exista deloc(probleme  emotive...).
Poate unele persoane acuza alte persoane de o lipsa,de  o lasitate,si asta  este lipsa  de intelepciune,intai afla motivu si apoi trage  o concluzie daca  este una de tras.
Intelepciune  nu inseamna  neaparat   sa  ai un bagaj extrem de bogat de cunostiinte,desi deobicei  un intelept este   si un om  ce nu pierde timpu de pomana,insa  nici  nu se bate  in piept  cu ce  stie  sau face(nu se arata).
“Unii oameni bombanesc mereu pentru ca trandafirii au spini; eu sunt recunoscator ca spinii au trandafiri.” – Alphonse Karr
Smerenia  este  un prim drum spre intelepciune(si la acest cuvant  unii o dau in extrema,fara sa inteleaga intai  cuvantu).
Pocainta fie cea  Biblica  fie cea intelectuala este  un act de maturitate in  primul rand  dar  si  o cale spre  intelepciune.
“Suntem cu totii in mocirla, dar unii din noi privesc catre stele.” – Oscar Wilde
Eu personal  nu  pot sa ma definesc ca  si intelept,asta  doar cei  din jur  si mai ales batranul timp poate  sa o dovedeasca daca  am fost sau nu .
“Sunt putin surd, putin orb, putin lipsit de putere, iar pe deasupra mai am doua sau trei infirmitati, dar nimic nu imi distruge speranta.” – Voltaire
Inteleciune  nu inseamna ca nu poti sa gresesti,ci inseamna ca sti sa  si  inveti sa asculti,sa vezi,nu tot timpul insa si cand  nu  o faci si o faca alte persoane  intelepciune  e sa recunosti lipsa ta de intelepciune,sau de perspicacitate momentana.
“Oamenii par sa nu isi dea seama ca opiniile lor despre lume sunt, totodata, o confesiune a caracterului lor.” – Ralph Waldo Emerson
Intelepciunea  este  sa nu devii antisocial,dar nici sa fi numar la turma,ci  mai degraba  sa fi tu insuti evident cu respectu cuvenit fata de persoanele linga care esti.
 “Oamenii nu sunt deranjati de catre lucruri, ci de parerea lor despre ele.” – Epictet

“Nimic nu este interesant daca nu esti interesat.” – Helen MacInness
 Intelepciune inseamna sa renunti doar atunci cand  situatia  o cere,si sa recunosti situatiile.
“Niciodata nu trebuie sa plangi si sa te descurajezi, totdeauna trebuie sa canti si sa tii fruntea sus.” – E. Zola
Intelepciune este  si atunci  cand visezi cu ochii deschisi,chiar daca situatia reala  nu pare prea grozava,traim sa  ne bucuram de ziua  de azi  si asa  o creeam pe cea  de  maine,visul pina  la urma  este  doar  o incredere pe care tio acorzi,evident  nu uitam meritul Creatorului si al celor ce ne-au sustinut pe acest drum pina azi.
 “Intinde-te catre stele chiar daca trebuie sa stai pe un cactus.” – Susan Longacre
Cu mici exceptii (doliu...)intelepciunea este  sa alegi sa sarbatoresti fiecare moment unic,fiecare clipa.
 “In viata avem tot atatea ocazii speciale cate alegem sa sarbatorim.” – Robert Brault
 “Nu orice zi poate fi buna, dar exista ceva bun in fiecare zi.” – Anonim
 “Exista intotdeuna flori pentru cei care doresc sa le vada.” – Heneri Matisse
Cea mai mare batalie  este  cu noi insine.
“O persoana iubitoare traieste intr-o lume iubitoare .O persoana ostila traieste intr-o lume ostila ; fiecare intalneste in viata propria lui reflectare.” – Ken Keyes, Jr.
Evident  intelepciunea  este  in alege corect ce faci  cu  o oportunitate,si sa  nu te descurajeze efortul,sau greutatea realizarii unui lucru.
 “Pesimistul vede dificultati in orice oportunitate. Optimistul gaseste oportunitati in orice dificultate.” – Winston Churchill

O perioada  poate scurta  am considerat ca 10 persoane (Rotshild,Rockefeller...)ce au putere financiara    impresionanta ar fi niste persoane inteligente  si  cu putere,insa realitatea   este alta,unii spun ca nu exista conspiratii sau ca nu exista organizatii...
NU problema este daca ele exista sau nu ,trebuie  sa fi ignorant sa zici ca nu exista,ci daca au putea avea  cu adevarat sa aibe putere,da pot avea influenta majora  in societate,atata vreme cat  sunt lasati de marea masa sociala,cand  nu sunt lasati,aceste eforturi ale lor devin doar niste fantasgamonii  de oameni nebuni,insasi ideea socio comunisto-capitalista...nu pare decat un mare pat  a lui Procust,pina la urma daca vrei schimbare punete  tu primu pe lista  de schimbare,altfel nu esti decat un ipocrit nebun ce nu recunoaste unicitatea fiecarui individ.Cat despre a controla  si a te lasa controlat,in prima  situatie cel ce vrea sa controleze,are mari  probleme atat la mansarda cat  si frustrari posibil provenite  dintro copilarie  mai ciudata sai zicem.Un razboi   cu acelasi  arme cu astfel de frustrati nu te poate duce decat la  un singur lucru sa devii ca  si ei.
Dar nu cei 10 reprezinta creierul,si nu sunt presupusii capi  ai unor organizatii devenite vizibile,in lume exista vorba aia "cate bordeie atatea obiceiuri",asa  si secrete  si societati.
Revenind la cei 10 nu par decat niste copilasi  cu jucarii!un om inteligent nu ar sta  unde stau ei,cei care conduc poate  in aparenta  sa fie doar niste maturatori de strada,intodeauna  este  bine  sa te ascunzi la vedere,si  sa fi asigurat ca  nu ai pus tinta pe tine,ori la nivelu lor de avere   si putere(cate slugi au),au o tinta mare  si sigura  si cei  sub nivel ai sapa,ai vand,le vaneaza locu,deci clar  si-au pus  o mare tinta pe ei,si tot atata de clar este  ca nu ei pot fi adevaratii conducatori,a  acelor grupari.In orice caz cei 10 nu pot reprezenta  o provocare  pentru o persoana inteligenta  ,si cu atat mai putin pentru una inteleapta.
Daca exista vreo arma adevarata si adecvata, acela este adevarul,asta este cea mai puternica arma impotriva oricarui nimik ignorant  din asta.
Cealalta arma  este intelepciunea sa recunosti ca  oamenii pot  si gresii,si sa nu ii urasti pentru asta,si tu esti ca  si ei,adica  si tu poti gresii,asta  nu te face  o persoana mai rea  sau mai urata,ci doar atitudinea intentionata.Respectul  si a contribuii cu ceva  fie  el cat de mic,asa se  si spune "piatra mica rastoarna carul mare".
O arma importanta  este umanitatea,acel lucru numit dragoste  de aproape,ajutorul  catre altii este semnul de bunatate  si schimbare personala si o putere  cu adevarat mare.
Astfel de lucruri ne pot unii si duce catre  o lume  mai buna,astfel  de lucruri ne pot schimba pe noi,ca sa  fim parte  dintr-un plan de bine al societatii,indiferent de crez.
Fanatismul  si razbunarea ,indiferent de culoare nu poate duce decat la orbire,si la multa neglijenta,si nu are decat o singura finalitate si anume: intunericul (ignoranta,nebunie,prostie...)!!!
Exista castigatori  si campioni? Asta nu  poti sti cu adevarat decat la capatul drumului.
Dar in razboaie  si in viata pentru fiecare lucru trebuie  sa platesti un pret.
De  aceea inainte de a ranii pe cineva invata sa vindeci,inainte  de a incepe  un razboi  invata sa faci pace,inainte de a te mania invata sa zambesti  din tot sufletu,inainte  de  a ura invata  sa iubesti  si sa ierti,inainte  de  a demola ceva  invata  sa zidesti,inainte de  a distruge  invata sa construiesti ceva   sa inventezi ceva,inainte  de a vorbi gandeste,inainte de  a judeca pe cineva cauta calitatile acelei persoane intai,cauta cultura cultivandute pe tine  intai  si nu observand incultura   la  altii...In  primul rand  noua  ne  suntem datori  cu dragoste,bine,intelepciune cu frumos  si cu multe alte lucruri bune.
Va doresc  o zi  plina  de intelepciune  si plina  de adevar  si dragoste.

Intelepciune,dragoste si nu numai

O varba  din batrani(chinezi)spune ca :"viata iti apartine dar nu este a ta"
nu am sa ma repet pentru ca am mai vorbit pe celalate bloguri despre intelepciune,evident
cand ma inspira ceva postez,insa nu trebuie totul luat adliteram ,sau interpretat,unele  au o doza de simbolism, subintelsuri...ca  si poveste precedenta de pe acest blog.
povestea-clopoteilor-de-vantatitudinea.html
nebunia-sisau-intelepciunea.html
povestea-dintelui-lui-buddhacredinta.html
cercetati-toate-lucrurile-si-pastrati.html
Pe acest blog de mai jos sunt multe se pot vedea in lista din dreapta.
cuvinte-intelepte-august-08-2007.html
cuvinte-intelepte-july-16-2007.html

Dragostea  si intelepciunea
...
Momentul era îngrozitor şi ridicol. Aristotel, spune povestea, s-a trezit dintr-o dată ars de jarul batjocurii în care căzuse şi, recules în grabă, a răspuns ca un înţelept ce era: „Da, recunosc că eu sunt acela pe care l-aţi văzut în postura ridicolă de adineauri. Deci judecă, împărate, la ce excese ar putea să te ducă dragostea, dacă ea a putut să facă pe un bătrân şi atât de renumit înţelept ca mine să comită o astfel de nebunie.”
... povestea intreaga pe sursa(adica nu este  al meu)
 https://cutiacupraline.wordpress.com/2013/05/28/despre-dragoste-frumusete-si-intelepciune/

"Ironia este veselia gandirii si bucuria intelepciunii." (Anatole France)
Tragedia vietii este ca imbatranim prea devreme si devenim intelepti prea tarziu." (Benjamin Franklin)
"Nu este intelept sa fii sigur asupra propriei tale intelepciuni. Este sanatos sa ti se aminteasca ca si cel puternic poate slabi, iar cel intelept poate gresi." (Mahatma Gandhi)

"Nu-ti crede prietenii atunci cand iti spun ca vor sa auda sa fii sincer cu ei. Tot ce vor este sa mentina o parere buna despre ei."(Albert Camus)

"Adevarurile oficiale sunt de multe ori iluzii puternice." (John Pilger)
"Speranta e un lucru rau. Inseamna ca nu esti ceea ce vrei sa fii.Inseamna ca o parte din tine e moarte..daca nu tot corpul. Inseamna sa hranesti iluzii." ( Henry Miller)

"Imaginaţia este începutul creaţiei." (George Bernard Shaw)
"Imaginatia este mai importanta decat erudiţia." (Albert Einstein )
"Adevarata întelepciune înseamna sa-ti recunosti propria ignoranta." (Socrate)
"Inteligenta unui individ se masoara în cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte." (Immanuel Kant)

 Lucian Blaga a scris că, pentru copii, iubirea și înțelepciunea sunt jocul. Pentru tineri, jocul și înțelepciunea sunt iubirea. Pentru cei cu barba albă ca mine, jocul și iubirea sunt înțelepciunea.”
ernest-maftei-pe-noi-ne-stapanesc-trei-stari-jocul-iubirea-si-intelepciunea/

Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului 

o caută la capătul pământului.(proverb corean  si identic  

in Proverbe17:24)

Un citat clasic este o parolă a oamenilor de litere ai lumii.

 Samuel Johnson

Recunoştinţa este un fruct al cultivării la scară înaltă. Nu îl veţi găsi la persoanele grosolane.

Samuel Johnson

Nebunul poate răspunde la orice întrebare a înţeleptului: înţeleptul tace la cele mai multe din ale nebunului; iar prostul stă deoparte şi zice că tot nebunul e mai cu minte.

Nicolae Iorga

Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului.

“Octavian Paler, citat despre dragoste”

ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DEX '09 (2009)

ȘMÉCHER ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; viclean; hâtru; șiret. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; șiret. Zâmbet ~. /Schmecker

 
Sursa: NODEX (2002) ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. Care știe să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; isteț, dezghețat; (depreciativ) care se pricepe la trucuri, la viclenii, care știe să se aranjeze, să se învîrtească (v. șiret, șarlatan). Așa nătîng și amorezat cum ești, tot te crezi puțin mai șme­cher și-ți închipui că tu profiți de pe urma lor. DEMETRIUS, C. 44. Flăcăii noștri erau îndrăzneți și șmecheri, comedie mare. De multe ori dădeau în avantposturile turcești, se luau la harță, scăpau ca prin urechile acului și se întorceau aducînd arme și prinși. SADOVEANU, O. VI 86. ◊ (Sub­stantivat) Nu era nimic adevărat din ceea. ce vestise cu glas plin de însuflețire acel șmecher Leușcan. SADOVEANU, L. 81. Șmecher de port din Brăila. BART, E. 245. 
Sursa: DLRLC (1955-1957) 

Povestea Înțelepciunii Dragonului de Foc

1 decembrie 2015intelepciune, poveste dezvoltare personala

A fost odată ca niciodată, o veche cetate, învecinată cu Țara Magiei. Zilele treceau lent, una câte una, căci era un loc unde nu se întâmplau lucruri deosebite. Unii ar fi găsit traiul locuitorilor cam plictisitor, și mulți dintre aceștia, fie că își dădeau seama sau nu, căutau să-și umple timpul cum puteau, așteptând ca ceva deosebit să se întâmple. Dacă nu se întâmpla ceva deosebit, orice nimic era, oricum, comentat și discutat și nimeni nu scăpa de gura lumii.  

Markus era unul dintre locuitorii cetății. Comparativ cu ceilalți, trecea drept un tip înzestrat cu anumite calități, deși nu se știe exact cum se ajunsese la această concluzie, de vreme ce nu se remarcase cu nimic, la fel ca restul. Probabil că aura sa de individ neobișnuit venea de la faptul că se trăgea dintr-o stirpe veche și că unii dintre înaintașii lui câștigaseră o serie de turniruri și se remarcaseră prin fapte de vitejie. Dar și el stătea, așteptând ca zilele să treacă, cu speranța că Mâine va aduce ceva nou, provocator, care să-l scuture din plictiseală și rutină.

Și, curând, apăru un astfel de prilej. De dimineață era forfotă în mica cetate. Dragonul de Foc, care sălășluia într-un munte din apropiere, se trezise, după câteva sute de ani, și pârjolise un lan. De fapt, era doar un teren lăsat pârloagă, dar oamenii mai au și tendința de a exagera amenințările și daunele, din cine știe ce motive. În acest caz, motivul era legat de menținerea imaginii sociale a celor doi soți care stăpâneau acea bucată de pământ, leneși, de altfel, căci nu o lucraseră dar care, povesteau, acum, printre lacrimi, cum că, din cauza ticălosului de Dragon, rămăseseră în sapă de lemn, și, culmea! toți îi credeau, chiar dacă trecuseră pe lângă pârloagă de atâtea și atâtea ori și văzuseră în ce stare de neglijare era. Dar, la urma urmelor, nimeni nu are dreptul să încalce proprietatea cuiva, nici măcar o ființă mitică, precum Dragonul.

Toți băietanii alergau, strigând, prin toată cetatea, clopotele se porniseră, sunând cu furie, sau, mai degrabă, cu panică, și cetatea arăta ca un furnicar. Markus nu înțelegea prea bine starea de alarmă care se instaurase în pașnica cetate, căci Dragonul de Foc nu atacase niciodată orașe, sate, ba chiar se ferea de oameni. Dar, hotărât lucru, oamenii aveau ceva de împărțit cu Dragonul, căci oficialii cetății hotărâseră ca bărbații care puteau ține o armă în mână să se organizeze în cete și să atace bârlogul acestuia (pe motiv că se simțeau amenințați sau, din plictiseală, poate).

–Haide, Markus! Mergi cu noi să îi facem de petrecanie dihaniei? îl întrebă un vecin.

– Dacă așa s-a hotărât, merg și eu.

– Da, așa s-a hotărât. Nu se mai poate așa ceva. Ori ea, ori noi! Dacă o vom învinge ne vom îmbogăți, iar de nu, va fi o poveste bună de spus nepoților!

– Eu nici măcar nu sunt căsătorit!

– Cu atât mai bine, Markus, vei fi în prima linie căci ai mai puțin de pierdut decât noi, restul! Ești un bun vecin!

 Și merseră, voinicii, către bârlogul Dragonului de Foc. Pe măsură ce se apropiau, micșorau, treptat, pasul, cu speranța secretă ca alte cete să le-o ia înainte și, văzând ce pățesc aceia, să poată avea timp să se protejeze, sau, să o spunem pe cea dreaptă, să se întoarcă din drum, pentru a lupta în altă zi. Ar fi putut merge împreună, ca o mică armată. Dar, tot în secret, fiecare credea că ceilalți vecini pe care nu îi cunoșteau îndeajuns, nu erau atât de buni luptători, ci doar niște simpli țărani sau negustori, și i-ar fi tras în jos. Nici membrii cetelor în care erau înscriși nu dovediseră, prin fapte, cine știe ce pricepere, însă noi, oamenii, avem, uneori, tendința de a înzestra pe cei cunoscuți sau asemănători nouă, cu fel de fel de calități, iar pe cei necunoscuți sau mai diferiți, cu fel de fel de defecte.

Dragonul dormea, liniștit, în peștera lui. Cetele mai rapide care intraseră, deja, în grotă, încercaseră să îl atace, dar solzii care acopereau tot corpul Dragonului erau o platoșă de nepătruns. Dragonul nici măcar nu se trezise din somnul lui adânc, ci se vedea, doar, cum, respirând adânc și liniștit, corpul lui se înălța și cobora ritmic, iar aburii fierbinți ieșeau prin nările uriașe. Oamenii își făcură o tabără în fața peșterii, așteptând dimineața:

– Băi, ce plictiseală! Dragonul chiar doarme?

– Da. Sforăie.

– Și ați încercat să-l treziți?

– Bineînțeles! Cum crezi că mi-am rupt furca? Dacă nu-ți place, încearcă tu!

– Păi, ție îți dă mâna să vorbești, că ai bani să-ți cumperi alte unelte. Eu, nu.

– Dacă ți-e frică să nu-ți strici jucăriile sau să-ți rupi vreo unghie, nu ai decât să te duci în peșteră să strigi: Buuuu! la urechea Dragonului! E foarte ușor să nu faci nimic și să îi critici pe alții! Sau să le pui cuvântul la îndoială!

– Fraților, hai să nu ne mai certăm între noi. Nu-i vina noastră că singurul Dragon din zona noastră e tare de ureche. Sau, poate este bolnav.

Și discutară voinicii, ore în șir, pe baza ipotezelor care mai de care mai tendențioase și, chiar insultătoare: ba că Dragonul era ramolit și că își pierduse vigoarea, poate chiar și memoria din cauza vârstei înaintate; ba că era prea orgolios și considera că este sub demnitatea lui să se coboare să lupte cu niște oameni simpli; cu toate că mare lucru n-a fost de capul lui, niciodată; mai degrabă soția lui, faimoasa Dragonesă era mai înfricoșătoare. Se înduioșau și se înfuriau pe măsură ce iscodeau fel de fel de explicații pentru lipsa de reacție a acestuia.

Deodată se auzi un muget, puternic precum tunetul și flăcări ieșiră din peșteră.

– Cine mă caută? strigă Dragonul.

Oamenii săriseră în picioare și alergau departe de pericol, nu înainte de a-l însărcina pe Markus și pe alți câțiva tinerei să le acopere retragerea. Până să iasă Dragonul de Foc din peșteră, Markus rămăsese singur.

– Da, spune ce vrei! strigă Dragonul încă o dată.

– Păi, eu am venit cu niște confrați…, zise Markus.

– Eu văd că ești singur.

– Da…, zise Markus, privind neliniștit în jur și constatând că așa era.

–Vrei să închiriezi peștera? Întrebă Dragonul.

– Să închiriez? Întrebă Markus. Cât ceri?

– Un bănuț de aur pe an.

– Și tu unde vei sta? Te mai întorci?

– Mă întorc în Țara Magiei să fiu mai aproape de frații mei. Peștera e bună, uscată, bine întreținută și spațioasă. Îți ceream mai mulți bani, dar zona nu e prea strălucită. Vecinii sunt gălăgioși, vorbesc și prin somn, sunt stridenți de-a dreptul; trag mereu clpotele, nu prea îngrijesc pământul: am alergii din cauza buruienilor, plus că auzul meu e mult prea fin ca să ascult de la kilometri întregi toate bazaconiile.

– Primesc, spuse Markus, gândindu-se că e un preț bun pentru pace.

Fericit că scăpase și de Dragon, și cu viață, fără vărsare de sânge, Markus se întoarse către casa lui, doar pentru a afla că cetele împrăștiaseră vestea morții sale și că, atât cei pe care îi cunoștea, cât și cei pe care nu îi văzuse până atunci, îi lăudau vitejia, cinstea și onoarea. Uluiți la început, toți locuitorii se adunaseră în jurul lui să-i asculte peripețiile.

– Păi, nu, Markus, un galben pe an e prea mult pentru peștera aia! Eu, unul, nu sunt dispus să plătesc, e jaf la drumul mare! spuse un vecin.

– De ce nu ai rămas, tu, să negociezi?

– Păi, e vina ta. Nu ne-ai anunțat că va fi o negociere. Știa cineva dintre voi că va fi o negociere? strigă vecinul, întorcându-se roată către ceilalți, căutându-le suportul.

– Așa e, Markus, nu a fost frumos că nu ai anunțat. Și apoi, e cu atât mai urât ce ai făcut, pentru că, dacă nu trezeam, noi, Dragonul, nu ai fi avut cu cine negocia. Tu vii, acum, cu aere de triumfător, să iei toți laurii, când a fost efortul conjugat al tuturor, mai ales al meu!

-Și al meu! Și al meu! se auziră ecouri.

– Eu mi-am rupt furca!

Întâmplător, regele cetății ascultase sfatul poporului și, luând cuvântul, se oferi să plătească chiria pentru peșteră și… furca (despăgubire!). Apoi, îl chemă pe Markus la el, sub privirile celorlalți locuitori, care nu erau prea binevoitoare, deși se străduiau să pară.

– Markus, ai făcut treabă bună acolo.

– Măria Ta, e ușor să negociezi cu cineva dispus să negocieze.

–De parcă n-aș ști! Am nevoie de oameni ca tine, Markus, și cred că și tu ai nevoie de o schimbare, spuse regele, privind în piață la oamenii care continuau să vorbească, în pâlcuri, cum că, doar datorită faptului că ei i-au propus lui Markus să meargă la vânătoarea de dragoni, acesta a reușit să se afirme. Iată, a ajuns în față regelui. Numai de nu i-ar uita când va ajunge vreun mare dregător, după câte au făcut pentru el!

– Să lucrez la palat, Măria Ta?

– Da, să fii consilierul meu, și poate, într-o zi, ginerele și urmașul meu la tron, zise Regele. La fel ca Dragonul, râse ușor Regele, mă gândesc să mă retrag, după atâția și atâția ani în care am avut incredibila onoare de a fi în slujba minunatului meu popor.

– E o mare onoare și pentru mine, Regele meu. Dar ce veți face, după retragere?

– De ce crezi că mi-am luat peșteră? șopti Regele.

Sursa foto: http: //isismasshiro.deviantart.com/art/Ember-dragon-291351389
Sursa povestii cu talc https://simbolurisisemnificatii.wordpress.com/

Martie ploaie si gerbere

Daca luni vorbeam  numa prostii sau mai rau numai imi aduceam aminte nume ,un mare lapsus,
inca  odata oboseala isi spune cuvantu multe zile la rand nedormite afecteaza memoria,
si claritatea gandirii sa confunzi Spondiloza cu encefalita.
Miercuri ca sa zic asa am renuntat la o parte din mine, si gerberele se duc la un pret mare,chiar prea mare as zice.
Dar atat timp cat infloresc  si aduc un zambet asta este cel mai frumos si important.
Orgoliu,ingamfare poate nustiu ma simt ca  un mare druid care tocmai sa ratacit cu harta in fata ba  si cu gps pe deasupra,ca sa fie ciorba intreaga.

Casa acasa!

Acasa este locul unde iti este sufletul si inima.

Casa este locul in care ai pus suflet,nu ai pus suflet si tu in el nu ai cum sai spui casa,

nici un lucru nu valoreaza mai mult in ochii persoanei decat lucru in care a pus o bucatica din el(ea),niciodata nu poti aprecia  un lucru strain, lafel demult ca  si cel in care ai investit din sufletul tau,asa e si casa si familia,doar abia atunci cand rupi o bucata din tine(metaforic vorbind,teoretic ar trebuii o daruire totala,practic omul este plin de imperfectiuni)  si o impartasesti casa poate deveni acasa,si deobicei acasa e in doi in unu impreuna.

Sa pui o bucata de suflet e un privilegiu.

O casa in care nu pui suflet este doar o cladire fara nume  si fara stralucrire oricat de frumoasa  ar fi din punct de vedere estetic,marime...va ramane un lucru strain permanent,

un loc in care chiar poti sa nu simti confort desi are fizic vorbind din belsug.

Daca vorbim despre casa sufletului adica trupul(corpul),acest confort sau disconfort vine  din cum iti intretii aceasta casa,ganduri,idei,vorbe,ce faci,ce bagi,ce imbraci...

evident  si ce simti contribuie,o atitudine de maturitate  in aceasta casa,este cu privire la a recunoaste,ca fiecare act are consecinte,unele bune ,altele aparent bune(bune pe termen scurt),altele pot sa para rele('dar vorba  aia: tot raul spre bine'['adica cea ce pare rau nu este rau ci un pas inainte inspre ceva mai bun,un eu mai bun cel putin']),indiferent cum le primim lucrurile,trebuie sa  acceptam in drum si consecintele  la pachet cu beneficiile,

Dumnezeu da,de noi depinde cum le luam lucrurile,pozitiv sau negativ,diamantu nativ este  urat  pina ce ajunge in mana slefuitorului,unii pot scoate perle veritabile din grauntele de nisip,si altii pot sa arunce diamante asemeneaa unor cioburi de sticla,total lispiti de respect fata de ce primesc,lucrurile bune frumoase nu vin intotdeauna sub forma in care ne imaginam(standarde,linii,trasaturi...)liste  cu tot felu de caracteristici,pina la urma omul nu este obiect,si clar ceva adevarat mai sus,fiecare particica aduce valoare sau poate sa ia din valoare,depinde cum sunt folosite sau interpretate.lipsa iertarii,neincrederea,umilirea,egocentrismul...nu fac parte decat dintro copilarie prelungita a lumii.Chiar si a da vina pe altii este egoism curat,fiecare lucru are un rost,poate chiar si un timp si clar nu la toti lafel,altfel s-ar incalca atat principiul unicitatii cat si cel liberului arbitru.

A sti si a putea,nu inseamna ca  si trebuie .

A primii lucrurile cum vin este o intelepciune in alegere,a lupta face parte  din intelepciune,modul de lupta insa face diferenta intre intelept  si cel mai putin intelept,intre cei cu suflet  si cei cu sufletul schimonosit ['desi afara ai leuu inuntru nui nici macar leopardu.']

modul de a picta zilele,de a turna strofe in momente,de a canta in clipe,pot indeparta furtuni catastrofice in zile intunecate.Daca fericirea nu inseamna  a daruii  si a te daruii,atunci nu este fericire  ci doar un afis mare  cu aparente.

Adesea ma pomenesc ca scriu cate ceva,din sirul  sau noianul de ganduri,insa nu pot pretinde ca as zice pe drept ceva intelept  sau de folos,fiecare are drumul lui de margaritare sau diamante nesflefuite.

Cu drag va doresc un an nou plin de binecuvantari,intelepciune,bucurie adevarata in suflet  si mai ales iubire.