Yips
Yips or the yips is the apparent loss of fine motor skills without apparent explanation, in one of a number of different sports. Athletes affected by the yips demonstrate a sudden, unexplained loss of previous skills. Athletes affected by the yips sometimes recover their ability, sometimes compensate by changing technique, or may be forced to abandon their sport at the highest level.
pierdere temporara a unor abilitati motrice de finete,fara nici o explicatie aparenta,se manifesta
cu precadere la sportivi,in special in golf,insa nu este exclus sa apara si in alte domenii de activitate.
sursa:
Developmental coordination disorder (DCD)
also known as developmental dyspraxia is a chronic neurological disorder beginning in childhood that can affect planning of movements and co-ordination as a result of brain messages not being accurately transmitted to the body. It may be diagnosed in the absence of other motor or sensory impairments like cerebral palsy,[11] muscular dystrophy,[6] multiple sclerosis or Parkinson's disease.
Dyspraxia, a form of developmental coordination disorder (DCD) is a common disorder affecting fine and/or gross motor coordination in children and adults. It may also affect speech. DCD is a lifelong condition, formally recognised by international organisations including the World Health Organisation. DCD is distinct from other motor disorders such as cerebral palsy and stroke, and occurs across the range of intellectual abilities. Individuals may vary in how their difficulties present: these may change over time depending on environmental demands and life experiences.
An individual’s coordination difficulties may affect participation and functioning of everyday life skills in education, work and employment.
Children may present with difficulties with self-care, writing, typing, riding a bike and play as well as other educational and recreational activities. In adulthood many of these difficulties will continue, as well as learning new skills at home, in education and work, such as driving a car and DIY.
There may be a range of co-occurring difficulties which can also have serious negative impacts on daily life. These include social and emotional difficulties as well as problems with time management, planning and personal organisation, and these may also affect an adult’s education or employment experiences.
Many people with DCD also experience difficulties with memory, perception and processing. While DCD is often regarded as an umbrella term to cover motor coordination difficulties, dyspraxia refers to those people who have additional problems planning, organising and carrying out movements in the right order in everyday situations. Dyspraxia can also affect articulation and speech, perception and thought.
An individual’s coordination difficulties may affect participation and functioning of everyday life skills in education, work and employment.
Children may present with difficulties with self-care, writing, typing, riding a bike and play as well as other educational and recreational activities. In adulthood many of these difficulties will continue, as well as learning new skills at home, in education and work, such as driving a car and DIY.
There may be a range of co-occurring difficulties which can also have serious negative impacts on daily life. These include social and emotional difficulties as well as problems with time management, planning and personal organisation, and these may also affect an adult’s education or employment experiences.
Many people with DCD also experience difficulties with memory, perception and processing. While DCD is often regarded as an umbrella term to cover motor coordination difficulties, dyspraxia refers to those people who have additional problems planning, organising and carrying out movements in the right order in everyday situations. Dyspraxia can also affect articulation and speech, perception and thought.
What causes dyspraxia?
Although the exact causes of dyspraxia are unknown, it is thought to be caused by a disruption in the way messages from the brain are transmitted to the body. This affects a person’s ability to perform movements in a smooth, coordinated way.
Although the exact causes of dyspraxia are unknown, it is thought to be caused by a disruption in the way messages from the brain are transmitted to the body. This affects a person’s ability to perform movements in a smooth, coordinated way.
Dispraxie este o tulburare de dezvoltare. Poate afecta toate fazele şi aspecte de creștere a copilului, inclusiv fizice, sociale, memorie, limba, dezvoltarea senzoriale, creşterea intelectuale şi emoţionale.
Poate fi subordonată probleme cu limba, percepţia şi gândire care duce la insuficienţă în procesul de învăţare. (1, 2, 3, 4)
Cauzele dispraxie
În mod normal creierului procesează informaţii prin intermediul căilor senzoriale şi nervi. Mişcarea este astfel coordonate.
La un copil cu dispraxie acest proces de creare a idei, de planificare o mişcare şi executarea sa este perturbat.
Rezultatul este dificil, ezitat şi incomode activităţi fizice. De fapt, starea este mai mult de o tulburare de dezvoltare de coordonare. Este, de asemenea, numit Perceptuo-Motor disfuncţie, şi dificultăţi de învăţare Motor. (2, 3)
Simptome de dispraxie
Trăsăturile caracteristice ale starea sunt neîndemânare, lipsa de coordonare şi probleme cu limba, percepţia şi a crezut.
Starea a fost mai devreme denumite "stîngace copil Sindromul" sau minim leziuni ale creierului.
Semne mai devreme că copilul ar putea dezvolta dispraxie include caracteristici de evitare a accesarea cu crawlere şi fier de şi alte sarcini care implică abilităţi motorii. În care acestea devin mai în vârstă, copiii cu dispraxie sunt predispuse la alte probleme de motor.
Incidenţa dispraxie
Este dificil de a evalua incidența exact această condiţie. Unele studii au arătat că aproximativ 1 în 50 de copii, dar alţii susţin că numerele sunt la fel de mare ca 1 la 12.
Aceasta afectează băieţi mai mult de fete şi mai des fi moştenit.
Dispraxie şi alte tulburări
Copii cu dispraxie pot, de asemenea, suferă de alte tulburări de comportament ca Attention Deficit tulburare de hiperactivitate, dislexie etc.
În timp ce fostul este caracterizat de simptome de inattentiveness, hiperactivitate şi impulsivitatea; Aceasta este o dificultate de învăţare, care afectează în principal abilităţile implicate în lectură, scris şi ortografie cuvinte.
ADHD pot afecta aproape jumătate din toţi copiii cu dispraxie.
Dispraxie şi inteligenţă
Ceea ce este important de remarcat este că dispraxie nu afectează inteligenţa.
Un copil cu dispraxie cu alte cuvinte, este nu retardat mintal. Cu toate acestea, având în vedere dificultăţile lor de învăţare acestea pot avea nevoie ajutor suplimentar la şcoală pentru a ţine pasul cu colegii lor.
Tratament pentru dispraxie
Nu există nici un remediu pentru dispraxie dar există intervenţii şi terapii care pot ajuta copiii cu dispraxie.
Acestea includ vorbire şi limba terapie, profesionale sau profesională terapie etc. Până la 9 afară de 10 copii cu dispraxie poate continua să aibă dificultăţi ca un adolescent si adult. (4)
Editat de aprilie Cashin-Garbutt, BA Hons (Cantab)
personal am observat cateva incercari atat la forma asta cat si la forme asemanatoare autismului
hipo terapie-adica terapie cu cai sau ponei,terapia cu ajutorul innotului,si terapie cu ajutorul muzicii.
sursa:
People who have developmental coordination disorder may also have one or more of these co-morbid problems:
- Attention deficit hyperactivity disorder (ADHD) (inattention, hyperactivity, impulsive behaviour).[8][24][25]
- Autism spectrum disorder[25][26][27][28]
- Dyscalculia (difficulty with mathematics),[29]
- Dysgraphia (an inability to write neatly and/or draw),[30]
- Dyslexia (difficulty with reading and spelling),[8][31]
- Hypotonia (low muscle tone)[2]
- Sensory processing disorder[32][33]
- Specific language impairment (SLI)[34]
- Visual perception deficits[35]
However, they are unlikely to have problems in all of these areas. The pattern of difficulty varies widely from person to person, and it is important to understand that a major weakness for one dyspraxic can be a strength or gift for another. For example, while some dyspraxics have difficulty with reading and spelling due to an overlap with dyslexia, or numeracy due to an overlap with dyscalculia, others may have brilliant reading and spelling or mathematical abilities. Some estimates show that up to 50% of dyspraxics have ADHD.[36]
Persoanele ce au dispraxie pot fi afectate si de alte afectiuni ca si cele enumerate mai sus.
Differences between YIps and dyspraxia are clear, there are other forms similar to YIps forms are temporary or permanent loss of skills, or memory, the main causes emotional stress could be mainly concentrates too much or a loss mainly professional, but sometimes it can have and causes emotional motivation of a person hanging ... but these types can not be associated with certain degenerative disease, although the loss of skills is felt sometimes resulting in dropping some activities leading (either sports or professionally (career), but the man continues his normal activity both at social and in adapting professionally.
Diferentele intre yips si dispraxie sunt clare,exista si alte forme asemanatoare cu yips,forme fie temporare fie permanente de pierdere a unor abilitati,sau a memoriei,cauze principala ar putea fi stres emotional in principal,sau o concentrare prea mare,o pierdere pe plan profesional in principal,dar uneori poate a avea si cauze sentimentale,agatarea motivatiei de o persoana...Insa aceste tipuri nu pot fi asociate cu o boala anume degenerativa,desi pierderea unor abilitati se resimte uneori ducand la renuntarea la unele activitati de varf(fie sportive fie pe plan profesional(cariera)),dar omul isi continua activitatea in mod normal atat pe plan scoial cat si din punct de vedere profesional adaptanduse.
Dyslexia, or developmental reading disorder,[1] is characterized by difficulty with learning to read fluently and with accurate comprehension despite normal or above-average intelligence.[2][3] This includes difficulty with phonological awareness, phonological decoding, processing speed, orthographic coding, auditory short-term memory, language skills/verbal comprehension, and/or rapid naming.[4][5][6]
Dyslexia is the most common learning difficulty[7] and most recognized reading disorder. There are other reading difficulties that are unrelated to dyslexia.
Some see dyslexia as distinct from reading difficulties resulting from other causes, such as a non-neurological deficiency with vision or hearing, or poor or inadequate reading instruction.[8][9] There are three proposed cognitive subtypes of dyslexia (auditory, visual and attentional), although individual cases of dyslexia are better explained by specific underlying neuropsychological deficits (e.g. an auditory processing disorder, an attention deficit hyperactivity disorder, a visual processing disorder) and co-occurring learning difficulties (e.g. dyscalculia and dysgraphia).[10][11][12][13][14][15] Although it is considered to be a receptive (afferent) language-based learning disability in the research literature, dyslexia also affects one's expressive (efferent) language skills.[16] Researchers at MIT found that people with dyslexia exhibited impaired voice-recognition abilities.[17] A study published online (and in the July issue of the American Journal of Human Genetics), reported a possible genetic origin to the disorder, and other learning disabilities, that could help lead in some cases to earlier diagnoses and more successful interventions.[18]
Dislexia este o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc.
Este un deficit de un anume grad, în recunoașterea și înțelegerea textelor scrise, tipărite sau de mână. Totodată prezintă o lecturare lentă, greoaie, cu poticniri și chiar blocaje în citire. Această deficiență poate fi sesizată în jurul vârstei de 6-7 ani, când apare de asemenea și însușirea cititului. Copilul evită lecturarea și ezită să citească cu voce tare. Dislexia este o deficiență de învățare frecventă care împiedicaă dezvoltarea capacității de a citi. Cititul nu este un act primordial la om. El trebuie învățat. Pacienții cu dislexie nu au un nivel mai scăzut de inteligență și nu învață mai greu alte lucruri în afară de citit. De fapt, majoritatea dislexicilor au o inteligență peste medie. Totuși, incapacitatea de a citi repede sau fluent poate face multe arii de studiu greu de urmat. Alte sinonime pentru dislexie sunt: deficiență de citire, incapacitate de citire. Cititul este un proces cognitiv complex. Copiii învață să citească prin "traducerea" sau decodificarea sunetelor ce formează un cuvânt (foneme). De exemplu, cuvântul "pat" are trei foneme, adică sunetele P, A și T. Combinația între aceste sunete formează cuvântul "pat". Pe măsură ce copilul începe să recunoască cuvintele, citirea devine un proces automat. Pentru copiii cu dislexie, citirea se face altfel; aceștia au probleme în a decoda fonemele și au deci probleme în învățarea cititului și a scrisului ortografic. Pot avea probleme în reținerea fonemelor și a cuvintelor, cititul devenind încetinit și inexact. Copiii cu dislexie mai au probleme cu pronunțarea corectă a cuvintelor, scrierea de mână, planificarea și organizarea, operațiile matematice.
Lapsus
A lapsus (Latin for "lapse, slip, error") is an involuntary mistake made while writing or speaking, something long studied in philology.[1]
According to Freud's early psychoanalytic theory, a lapsus represents a bungled act that hides an unconscious desire: “the phenomena can be traced back to incompletely suppressed psychical material...pushed away by consciousness”.[2]
In 1895 an investigation into verbal slips was undertaken by a philologist and a psychologist, Rudolf Meringer and Karl Meyer, who collected a large number of examples and divided them into separate types.[3]
Freud was to become interested in such mistakes from 1897 onwards, developing an interpretation of slips in terms of their unconscious meaning.[4] Subsequently followers of his like Ernest Jones developed the theme of lapsus in connection with writing, typing, and misprints.[5]
Jacques Lacan would thoroughly endorse the Freudian interpretation of unconscious motivation in the slip, arguing that “in the lapsus it is...clear that every unsuccessful act is a successful, not to say 'well-turned', discourse”.[6]
In the seventies, however, Sebastiano Timpanaro would controversially take up the question again, by offering a mechanistic explanation of all such slips, in opposition to Freud's theories.[7]
Types of lapsus[edit]
In literature, a number of different types of lapsus are named depending on the mode of correspondence:[8]
- lapsus linguae (pl. same): slip of the tongue
- lapsus calami: slip of the pen[9] With the variation of lapsus clavis: slip of the typewriter
- lapsus manus: slip of the hand, similar to lapsus calami
- lapsus memoriae: slip of memory
Ce este un lapsus?
Un lapsus este inabilitatea temporară de a-ţi aminti un detaliu, de exemplu un număr de telefon, un nume, un loc etc. Amintirea nu a dispărut. Ea este acolo, numai că o găseşti mai greu. Lapsusul poate să dureze câteva secunde sau câteva minute, momente frustrante, în care te simţi neputincios -oasă.
La un moment dat îţi aminteşti brusc detaliul uitat, de obicei atunci când deja ai renunţat să te mai gândeşti la el. De altfel, este şi abordarea recomandată de specialişti. Dacă nu îţi aminteşti un detaliu, mai bine renunţă să te gândeşti şi vei vedea că ţi-l aminteşti exact când te aştepţi mai puţin.
La un moment dat îţi aminteşti brusc detaliul uitat, de obicei atunci când deja ai renunţat să te mai gândeşti la el. De altfel, este şi abordarea recomandată de specialişti. Dacă nu îţi aminteşti un detaliu, mai bine renunţă să te gândeşti şi vei vedea că ţi-l aminteşti exact când te aştepţi mai puţin.
De ce avem lapsusuri?
Majoritatea experţilor dau vina pe vârstă. Studiile au confirmat că odată cu vârsta ne scade capacitatea de a ne aminti detalii legate de experienţele nostre, capacitatea de a manipula mai multe informaţii în acelaşi timp, ca şi capacitatea de a identifica sursa anumitor informaţii pe care le deţinem.
Acest proces începe cam de la 30 de ani, dar se identifică după 50 de ani. Aşa că, în cazul unei persoane în vârstă, lapsusurile nu ar trebui să te mire.
Totuşi, de ce avem lapsusuri, chiar şi la 20 de ani, sau chiar mai devreme? Este unul din misterele creierului uman, spun cercetătorii, recunoscând că nu au o explicaţie general acceptată.
Acest proces începe cam de la 30 de ani, dar se identifică după 50 de ani. Aşa că, în cazul unei persoane în vârstă, lapsusurile nu ar trebui să te mire.
Totuşi, de ce avem lapsusuri, chiar şi la 20 de ani, sau chiar mai devreme? Este unul din misterele creierului uman, spun cercetătorii, recunoscând că nu au o explicaţie general acceptată.
Îmi stă pe limbă…
… dar nu-mi amintesc. Cu siguranţă ai spus asta de multe ori. Alte popoare au şi un nume pentru această experienţă – americanii îi spun “tip of the tongue”, iar francezii îi zic “presque vu”.
E vorba de acele momente în care nu îţi poţi aminti un nume sau un cuvânt familiar. Poate chiar ieri te-ai lovit de el sau l-ai rostit, poate azi dimineaţă ai vorbit cu cineva despre asta, iar acum pur şi simplu nu mai poţi să-ţi aminteşti.
Faţă de lapsus, când amintirea pare uşor mai îndepărată, în cazul acesta ai tot timpul impresia că eşti pe punctul de a-ţi aminti termenul respectiv. Un om obişnuit are un presque vu cam o dată pe săptămână, însă frecvenţa creşte odată cu vârsta. De obicei, cuvântul uitat este un nume propriu.
Cercetătorii au descoperit că adesea oamenii care au un presque vu îşi amintesc litera cu care începe cuvântul căutat şi chiar pot să spună alte cuvinte similare sau care rimează cu el. În jumătate din cazuri, cuvântul căutat este descoperit chiar atunci. Uneori însă nu ţi-l aminteşti decât mai târziu, poate chiar întâmplător, când îl auzi la altcineva.
Faţă de lapsus, care este legat mai degrabă de memorie, presque vu-ul este legat mai mult de limbaj, el fiind studiat de psiholingvistică, ştiinţa care studiaza psihologia limbajului.
E vorba de acele momente în care nu îţi poţi aminti un nume sau un cuvânt familiar. Poate chiar ieri te-ai lovit de el sau l-ai rostit, poate azi dimineaţă ai vorbit cu cineva despre asta, iar acum pur şi simplu nu mai poţi să-ţi aminteşti.
Faţă de lapsus, când amintirea pare uşor mai îndepărată, în cazul acesta ai tot timpul impresia că eşti pe punctul de a-ţi aminti termenul respectiv. Un om obişnuit are un presque vu cam o dată pe săptămână, însă frecvenţa creşte odată cu vârsta. De obicei, cuvântul uitat este un nume propriu.
Cercetătorii au descoperit că adesea oamenii care au un presque vu îşi amintesc litera cu care începe cuvântul căutat şi chiar pot să spună alte cuvinte similare sau care rimează cu el. În jumătate din cazuri, cuvântul căutat este descoperit chiar atunci. Uneori însă nu ţi-l aminteşti decât mai târziu, poate chiar întâmplător, când îl auzi la altcineva.
Faţă de lapsus, care este legat mai degrabă de memorie, presque vu-ul este legat mai mult de limbaj, el fiind studiat de psiholingvistică, ştiinţa care studiaza psihologia limbajului.
in aceste material am facut doar mai mult copy paste,deorece autorii acestor articole au spus mai mult decat as putea spune eu despre aceste probleme temporare sau permanente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu