Casa este locul in care ai pus suflet,nu ai pus suflet si tu in el nu ai cum sai spui casa,
nici un lucru nu valoreaza mai mult in ochii persoanei decat lucru in care a pus o bucatica din el(ea),niciodata nu poti aprecia un lucru strain, lafel demult ca si cel in care ai investit din sufletul tau,asa e si casa si familia,doar abia atunci cand rupi o bucata din tine(metaforic vorbind,teoretic ar trebuii o daruire totala,practic omul este plin de imperfectiuni) si o impartasesti casa poate deveni acasa,si deobicei acasa e in doi in unu impreuna.
Sa pui o bucata de suflet e un privilegiu.
O casa in care nu pui suflet este doar o cladire fara nume si fara stralucrire oricat de frumoasa ar fi din punct de vedere estetic,marime...va ramane un lucru strain permanent,
un loc in care chiar poti sa nu simti confort desi are fizic vorbind din belsug.
Daca vorbim despre casa sufletului adica trupul(corpul),acest confort sau disconfort vine din cum iti intretii aceasta casa,ganduri,idei,vorbe,ce faci,ce bagi,ce imbraci...
evident si ce simti contribuie,o atitudine de maturitate in aceasta casa,este cu privire la a recunoaste,ca fiecare act are consecinte,unele bune ,altele aparent bune(bune pe termen scurt),altele pot sa para rele('dar vorba aia: tot raul spre bine'['adica cea ce pare rau nu este rau ci un pas inainte inspre ceva mai bun,un eu mai bun cel putin']),indiferent cum le primim lucrurile,trebuie sa acceptam in drum si consecintele la pachet cu beneficiile,
Dumnezeu da,de noi depinde cum le luam lucrurile,pozitiv sau negativ,diamantu nativ este urat pina ce ajunge in mana slefuitorului,unii pot scoate perle veritabile din grauntele de nisip,si altii pot sa arunce diamante asemeneaa unor cioburi de sticla,total lispiti de respect fata de ce primesc,lucrurile bune frumoase nu vin intotdeauna sub forma in care ne imaginam(standarde,linii,trasaturi...)liste cu tot felu de caracteristici,pina la urma omul nu este obiect,si clar ceva adevarat mai sus,fiecare particica aduce valoare sau poate sa ia din valoare,depinde cum sunt folosite sau interpretate.lipsa iertarii,neincrederea,umilirea,egocentrismul...nu fac parte decat dintro copilarie prelungita a lumii.Chiar si a da vina pe altii este egoism curat,fiecare lucru are un rost,poate chiar si un timp si clar nu la toti lafel,altfel s-ar incalca atat principiul unicitatii cat si cel liberului arbitru.
A sti si a putea,nu inseamna ca si trebuie .
A primii lucrurile cum vin este o intelepciune in alegere,a lupta face parte din intelepciune,modul de lupta insa face diferenta intre intelept si cel mai putin intelept,intre cei cu suflet si cei cu sufletul schimonosit ['desi afara ai leuu inuntru nui nici macar leopardu.']
modul de a picta zilele,de a turna strofe in momente,de a canta in clipe,pot indeparta furtuni catastrofice in zile intunecate.Daca fericirea nu inseamna a daruii si a te daruii,atunci nu este fericire ci doar un afis mare cu aparente.
Adesea ma pomenesc ca scriu cate ceva,din sirul sau noianul de ganduri,insa nu pot pretinde ca as zice pe drept ceva intelept sau de folos,fiecare are drumul lui de margaritare sau diamante nesflefuite.
Cu drag va doresc un an nou plin de binecuvantari,intelepciune,bucurie adevarata in suflet si mai ales iubire.
